de ce nu (mai) cred in bio. nici macar in ala austriac.

Se facea ca acum cativa (multisori deja) ani cand am pus eu ca o zana piciorul si actele pe pamant austriac, imi aduceam nu numai valiza cu toale, ci si pe cea cu iluzii. De la granita le-am strigat: pazea ca vin ca sa raman, scoateti ce e mai bun pe masa ca sa ma intampinati! Si ei, ascultatori, au facut-o. Am fost o lunga perioada intr-un amor tembel cu eticheta rosh-alb-rosha de la supermarket care ma anunta ca produsele respective sunt unsere – ale noastre, de la noi de cilishea, din batatura. Ma lua cu emotii si lacrami (de fapt ma mai ia si acuma, da’ din alte motive) cand, de exemplu, o companie de branze imi canta I am from Aaaaaaaaaaaaustria. Sau cand pe cutia cu zece oo zicea bio, de la sol, de la gaini fericite, si mai imi punea si numele fermierului care pupa pe crestet gainile respective. Patetisme, acum stiu. Pentru ca intre timp s-a dovedit ca nici astia noi ai mei nu sunt usi de biserica, ba chiar dimpotriva. Ouale bio austriece sunt oua cumparate de prin tarile adiacente pe nimic si vandute la pret de oul de la gasca de aur la fraierii de-alde mine. Fiecare al doilea curcan vandut p-aci a trecut intai pe la fabrica de medicamente unde s-a indopat puternic cu antibiotice. Apoi a zburat in tara de te miri de pe unde. Ungaria, Cehia, poate Romania, cine stie. China?! Nu m-as mira. Pentru ca astia mici cu ochii migdalati au reusit nu numai sa imite un intreg sat austriac la ei in tara, ci si sa invadeze, inclusiv piata din Austria, cu ulei de dovleac (fals) stirian.
Desigur, situatia nu e 100% generala. Insa cateva scandaluri au fost de ajuns sa imi zdruncine increderea in organizatia care teoretic controleaza calitatea alimentelor bio si nebio din Austria. Prin urmare, am ajuns la aceeasi concluzie la care am ajuns si cand vine vorba de alimentele din Romania: Dumnezeu sa ne ajute, ca oricum noi nu stim ce mancam.

Reclame

8 comentarii

  1. Acuma, stiu si eu ce sa zic? Nu cunosc situatia la voi, dar pe aici pe la mine nu stiu sa fi fost scandaluri cu produsele Bio neconforme. Chiar cunosc persoane care lucreaza in industria alimentara aici si care spun cat de greu se aproba un aliment bio.
    Si chiar dac-ar mai fi scapari, tot nu e un argument pentru mancarea nonbio generalizata.(nu ca asta ar fi la tine, dar l-am auzit ca argument). Singurul argument valabil pentru mine, pentru nemancatul bio este pretul care e extrem de mare, comparat cu cel al alimentelor nonbio. Pentru o familie cu 2 copii care nu e milionara e extrem de dificil financiar(chiar imposibil) sa manance exclusiv bio. Si asta e trist.

    Si inca ceva, eu nu cumpar niciodata alimente bio din piata, daca nu au certificare, oricat mi-ar jura producatorii ca sunt nu stiu cum. Dealtfel aici nu ai voie sa vinzi alimente ca fiind bio, fara certificare. Scuze daca m-am intins… :))

    Apreciază

  2. pai durerea mea cea mare este ca aici sunt un milion si o mie de organisme care certifica bio, dar si calitatea mancarii si provenienta. exista coduri si legi. organismele astea isi pun stampila, jura pe rosu-alb-rosu ca produsele sunt bio/de calitate/de anumita provenienta. insa de cand cu scandalurile astea nu stiu ce sa mai cred.
    pe de alta parte, ref. la pret, aici sunt doua aspecte: se gasesc la supermarket produse bio (na, adica sper sa fie bio :)) ) care nu-s cu mult mai scumpe decat cele nonbio. la piata insaaaaaaaaaaa… nu ma infig sa cumpar produse bio pentru ca sunt scumpe ca aurul (vazui azi 12 ioro capsunele bio fata de 7 cele nonbio). dincolo de asta, nu imi arata nimeni certificatul de producator la taraba. teoretic aici ar trebui sa fie totul strict reglementat, parafat. dar zau ca nu mai stiu, ma repet. ma simt asa, ca mi-au crescut urechi de magar si ca mi s-a daramat si ultima iluzie :)))

    Apreciază

  3. Tare pacat ca nu sunt reglementate cum trebuie, da. Vad acum ca si la noi sunt multe agentii de certificare bio, dar in realitate mai toate produsele care se vand in Qc sunt certificate fie ECOCERT, fie USDA(astea sunt probabil cele importate din US). Si guvernul are o agentie de verificare a astora. De obicei agentiile guvernamentale isi fac bine treaba aici, nu prea te joci cu ele. Ce stiu insa e ca produsele cosmetice nu sunt reglementate, deci cu astea e „pe barba ta”, cum se spune. Dar pana si acolo, ma gandesc c-or avea mai putine chimicale, totusi, chiar daca n-or fi bio. Si-n plus, cosmeticalele „bio” sunt muuuuuult mai ieftine decat cele „de marca”. Eu m-am lasat de Lancoame, Channele si altele asemenea… am descoperit niste produse cosmetice nemtesti supeeeeeer.

    Dar stii cum e, pana nu ajungi sa fii convins ca merita sa faci efortul(ca e un efort) de-a manca „sanatos”, nu esti convins. :)))

    Apreciază

  4. Una e Dr. Hauschka(crema de fata, fond de ten si alte cateva), alta e Sante(rimel, creion de ochi, fard, etc). Americanii au si ei cateva super bune, verificate. Dar stii cum e, depinde de tenul fiecaruia. :))

    Apreciază

  5. datorita scandalurilor astea, au iesit la suprafata cat de greu si scump e sa certifici bio. Asa ca eu cumpar acum de la producatori locali. Macar sustin economia locala, nu ard gazul pe transport de sute de km, sunt proaspete ( daca nu ajung la timp, imi vand ouale comandate), pretul e mai mic si gustul e (oarecum) de pamant.

    Apreciază

  6. Problema este că până și "producătorii" locali vând produse pe care de multe ori le cumpără de la en-gros.Vezi pepenii de Dăbuleni care se găsesc în orice sat din Moldova.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.