Prater, dimineata

E 10 dimineata. Poate nici macar 10. Un 10 fara 10, cam asa. Aleile amortite ale Praterului inca dorm. Aerul sta, nicio adiere. Ma gandesc: e vara. Colegul de langa mine sopteste ca si cand mi-ar fi citit gandul: ce liniste! E vara… Stiu ca niciunul dintre noi nu se gandeste in momentul ala la munca, la negociere, la bugete. Trecerea asta prin Prater ne transforma pe toti in niste copii mari, prinsi ca din gluma in costume si impopotonati cu cravate sau tocuri, dupa gen. Vienezii sadea marturisesc razand ca nu au vazut niciodata Praterul asa. Mustacesc si le spun ca nici eu.
Roata mare sta, la fel si caruselul gigantic.

Ne gandim ca poate ar fi fost fain sa putem lua micul dejun aici, dar unde? Suntem in mod clar prea matinali. Pana si chioscurile sunt inchise, nu mai zic de Schweitzerhaus…

Singurul lucru: putem sa ii cerem domnului care are grija de casutele de pasarele niste seminte :)).

Fortuna este singura care isi vede deja de treaba, invartindu-se in liniste alaturi de perechea ei, Calafati.

Un pic mai incolo, un ursulet uitat pe asfalt…

… si niste muzica varsata pe jos fara noima, dar cu scop: clar era acolo ca sa o culeg pentru sora mea cea armonioasa.
Abia sub copaci intalnim primii oameni, pe biciclete sau la jogging.
Emotii urbane de saptamana trecuta, cand inca mai era vara in Austria.
Reclame

7 comentarii

Comentariile sunt închise.