un altfel de calendar de Advent: ziua 19, despre vorbe

Pe la vreo sapte ani ma pierdeam deja in paginile primelor carti doborate din biblioteca alor mei. Fraze intortocheate, imagini alambicate, amintirea unui foc de tabara descris intr-o carte: greu de deslusit pentru un copil, dar definitoriu pentru cititoarea ce aveam sa devin. De-atunci, cartile mi-au fost adesea refugiu si prietene, confidente si profesoare. Le luam de o aripa si mergeam sa ne ascundem in visinul din spatele casei. Radeam infundat printre frunzele groase, de un verde inchis, si ma bucuram ca mama se preface in continuare ca nu stie unde as putea fi, desi era clar unde mi-am ascuns nasul: continuam doara traditia instituita de ea. Citeam sub plapuma, cu lanterna, citeam la lumina lampii cu gaz in serile cand se lua lumina.
Cadoul cel mai potrivit pentru sarbatori, am mai zis, e o carte, si-s bucuroasa ca mai gandesc si altii ca mine.
Cuvantul zilei: soarece. De biblioteca, desigur! Si-acum sa-mi spuneti, va rog, ce carte ati recitit voi de zeci si zeci de ori?

Reclame

2 comentarii

  1. Mai multe :)) mai intai cartile cu povesti (Nemuritoare, de Ispirescu etc) , dupa aia Coliba Unchiului Tom, dupa aia pe Aripile vantului, am citit-o la 10 ani si am recitit=o pana am rupt-o ingrozitor si, peste ani de zile, am cumparat-o din nou ca sa o am intreaga:)))Au suferit multiple recitiri David Copperfield, primul volum din La Medeleni si Jane Eyre. Astea toate pana in clasa a 12-a. Dupa aia n-am mai prea recitit asa mult.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.