Craciunul sarbesc

In anii trecuti, cand Craciunul de pe 25 decembrie se arata uscat, fara pic de zapada, ma bucuram ca il sarbatoresc si pe cel pe stil vechi, din 7 ianuarie, pentru ca eram sigura ca atunci va fi Craciun cu zapada. Anul asta e primul in care nu-mi iese pasenta: in Austria e cald, cald, pomii stau sa isi crape mugurii, pasarile canta, soarele straluceste de zici ca suntem in luna lui mai, nu la inceput de ianuarie. Incerc insa a trece peste vremea asta ciudata si sa mai pastrez un pic de magie. Lucru greu de altfel, caci la noi deja se despodobesc brazii si se scot la poarta pentru a fi colectati de municipalitate. Din fericire abia maine, pe 8, e ziua in care se vor ridica, dar tot am inima indoita. Pe 13 ianuarie e Anul Nou sarbesc, mi-ar fi placut sa mai am brad in casa si atunci.
Pana una alta insa raportez piftie, sarmale si cozonac. Sarmale mari, cat pumnul, coapte indelete la cuptor, cu felii de sunca afumata ascunse printre straturi – sarmale facute asa cum m-au invatat la Novi Sad. Cozonac de cumparat si piftie facuta ca la austrieci. Doar suntem multikulti, nu? Musafirii s-au anuntat deja si iar ma face sa rad toata situatiunea: nu cunosc pe nimeni care sa nu se planga cum ca a mancat prea mult de sarbatori, vai, ce bine ca acum s-au terminat, dar ce minunat ca mai cunoastem pe cineva care repeta toata povestea cu Craciunul, desigur ca venim, chiar ne bucuram :)).
Asa ca, ce sa zic altceva acum decat la multi ani, fie de sarbatoriti azi inca o data Craciunul, fie de sarbatoriti pur si simplu Sf. Ion

Reclame

6 comentarii

  1. frumos, frumos, petrecere faină, Crăciun fericit 🙂 eu n-aș mai rezista la încă o tură de sarmale – poate și de aia că e caaald, azi am capitulat, toată ziua am avut fantezii cu grapefruit așa că mi-am cumpărat și două bucăți am și devorat :)))

    Apreciază

Comentariile sunt închise.