dulceata de coacaze rosii

Oh, Doamne! Greu, greu la cules de coacaze! Ca-s mici, marunte si iuti de picior, cum nu le-ai tinut bine in pumn, cum au luat-o de-a rostogolul. Iar in pumn e alta treaba complicata sa le tii: de le strangi, li se scurge sucul, ca sangele, si se afunda in pamant, dupa ce ti-a manjit tie mainile pana la coate. Dar si cand izbandesti si te uiti cu mandrie la cosuletul doldora de bobite rubinii, mai, mai, mai, cum ti se mai umfla inima de bucurie.
Dupa ce le speli temeinic, in vreo zece ape, ca sa lepede tot praful, paienjenii, furnicile si ce alte celea s-or mai fi gasind prin tufisurile de unde au venit, e timpul sa le arunci in blender, in speranta ca poate – poate reusesti sa maruntesti semincioarele alea. Ei, daca nu reusesti prea bine, nu-i bai, ca ele-s gustoase si crocante si merg bine de tot cu painea cu unt.
Sucul dens se scurge din vasul blenderului intr-o cratita cu fund gros, se amesteca bine cu zaharul tos si cu zaharul vanilat. Masura din bucataria noastra zice 1 kg de fructe inainte de pasare la un 1 kg de zahar. Pana acum n-am fost dezamagiti. Se fierbe toata trebsoara la foc molcom, cat sa nu bolboroseasca din cale-afara si cand e gata, adica face jeleu frumos, translucid si rosu ca focul, intr-o lingurita lasata la racit, e vremea de pus in borcane.Restul devine, la adapost de camara, poveste gustoasa, pentru la iarna :).
Mahlzeit!

Anunțuri

8 comentarii

  1. Eu mi-am cumpărat ieri de la aprozar. Mai puțin eco, dar și mai patina muncă. 🙂

    Și nici nu fac dulceață. Le mănînc natiur. Hm, nu știam că se face dulceață din ele. E bună tare?

    Apreciază

Comentariile sunt închise.