dulceata de visine

Daca m-ar intreba cineva ce am pus in bagaj cand am plecat, as raspunde simplu: caietul cu retete. Reteta de aluat de tarta a mamei, reteta de placinta cu iaurt a bunicii si tot asa. Obiecte am inceput sa car cu mine abia dupa o vreme, cand am inceput sa ma reintorc in tara pentru chestiuni profesionale – stiti voi, ici o strachina, colo o tigaie pentru briose :)). Mancarea ramane insa legatura de baza intre mine si originile mele (inclusiv cele sarbesti) si devine mijloc de transport pentru emotii, doruri, sperante. Am zis mereu ca daca vrei pace, aseaza oamenii la aceeasi masa si lasa-i sa aduca fiecare cate ceva specific pentru locul de unde vine. Stomacul plin si papila incantata vor face ca gandurile urate si limbile otravite sa nu isi mai gaseasca forum. Nu degeaba se zice ca dragostea trece prin stomac.
Cat despre dulceata asta de visine, nu-i mare lucru, caci merge pe acelasi principiu de un kilogram de fructe la un kilogram de zahar. Mai are niste zahar vanilat si o dusca zdravana de rom de cirese – Inländerrum – ca element multicultural, fara de care, vedeti voi, nu se mai poate nimic in casa la noi. Fara de element, zic, nu fara de rom, desi, ok, nici romul nu-mi lipseste vreodata din dulap si/sau din prajituri ;)).
La final nu-mi mai ramane decat sa va urez pace, armonie si, desigur, Mahlzeit!

Reclame

3 comentarii

Comentariile sunt închise.