am fost acolo · Bulgaria · calatorii · calatorii prin Europa

Balcic, mon amour, sau cum am ajuns la mare la bulgari

Nu stiu neaparat daca atractia pe care o resimtim fata de statiunile care si-au pierdut gloria de altadata e ceva hipsteresc sau nu. Eu sper totusi ca nu si ca e vorba doar despre o nostalgie legata de povestile de familie auzite de-a lungul timpului. Ah, da, si de preturile ceva mai normale ale hotelurilor. Concluzia grabita ar fi ca suntem zgarciti, dar nu suntem, si chiar suntem, dar nu suntem decat asa, un pic. Cuvantul mai potrivit ar fi ca suntem chibzuiti. Ah, dar divaghez! Sa (ne) revenim!
In fiecare vara, daca nu avem vreun concediu bine stabilit in vizor, la mine in familie se poarta o eterna discutie, mai ales daca delegatia ne aduce inapoi in patria (mea) muma: dar ce-ar fi sa mergem weekendul viitor la mare? Mie chiar si numai intrebarea asta imi ridica parul pe spate pentru ca, vedeti voi, eu mi-am promis ca la mare la romani nu mai merg. Ce mi-a pus capac a fost un hotel (nu spui care, o sa verific pe booking sa vad daca a dat faliment intre timp, desi nu cred) unde, cand le-am zis ca nu e apa calda de peste 12 ore, s-au uitat la mine cu ochi straini (si, desigur, goi) si mi-au zis: noaaaaa, doamna, cum sa nu fie? este! Nu era, ca doara apa calda nu e asa, un fel de fata morgana, uite-o nu e. La faze de genul asta adaugam si bumti-bumti de pe plaja, mancarea proasta, jegul, JEGUL imens care pare sa acapareze ca o plaga tot ce misca (ori nu misca, egal) pe litoralul romanesc si, oh, well, intelegeti de ce ma ia cu draci cand aud de mers la mare. Buuuuuuun. Si aici apare deja primul conflict de, sa le zicem, interese, caci eu, ca o nevasta iubitoare (asa am fost educata, sa-mi iubesc, respect, rasfat, etc. barbatul, femeia romanca, mno, dar iar divaghez) ma inmoi toata in inima mea cand vad privirea rugatoare a austriacului care iubeste Marea Neagra cu pasiune. Ce-o fi iubind la ea nush, dar na, mai cercetam, mai investigam. Usor impresionabila cum am declarat deja ca sunt, am zis hopa, hai ca nu merge, ia sa-i facem omului pe plac. Ma bag pe booking cu gand sa-l duc in Vama Veche (don’t ask, ca va pocnesc pictez cu bulion dulceata (ca n-am mai facut bulion) pe nas, zau :)) ) si cand colo booking ma tot ademenea sa aleg Balcic. O ademenire, doua ademeniri, la a treia deja mi-au lucit ochii: hotel 3 stele, 94 de ioro doo nopti. Hopaaaaaaaa! Barbateeeeeeeeee, mergem la Baaaaaaaalcic! El: era o intrebare sau un ordin? Eu: si, si. Si-am mers la Balcic.
Va urma, ca acuma trebuie sa muncesc, nu ca altii care au concediu.

Anunțuri

4 gânduri despre „Balcic, mon amour, sau cum am ajuns la mare la bulgari

  1. termina cu prostiile ca eu tocmai mi am luat cazare la mare. a noastra 😀 stiu, stiu, mi au mai zis si altii, da eu vreaaaaau ca n am mai fost demult.
    mi a placut la Balcic, m as mai duce (spre deosebire de ale locuri de la vecini unde n as mai calca)

    Apreciază

bun venit! hai sa stam de vorba! dar, te rog, fara spam sau vorbe urate!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s