Femei vieneze: Margarete Schütte-Lihotzky

Azi am lasat seria #femeivieneze pe mana unei ardelence si bine am facut! Monica, ai cuvantul tastatura!

Acum aproape o sută de ani, când Austria se obișnuia cu noul său statut ( e rău fără imperiu, ce credeți?), o tânără arhitectă născută la Viena avea să revoluționeze bucătăria omenirii.

Nu cu rețete complicate, deși a lucrat multișor în fața plașnetei.

Născută la 1897 la Viena, într-o familie de condiție medie, Margarete (Grete) Lihotzky a avut noroc: ca să-i umple timpul liber, părinții i-au plătit niște ore de desen. Desenului îi urmează mai întâi grafica și apoi un vis:arhitectura.

Unde și cine te crezi, Margareto?

Era o epocă în care femeia putea sta la planșetă doar dacă frământa un aluat, nu ca să proiecteze case!

Margarete insistă în fața familiei în ton cu epoca și reușește să se înscrie la Kunstgewerbeschule, în 1916, și absolvește studiile în doi ani. E o studentă excelentă. Nu e prima femeie austriacă diplomată în arhitectură, o altă bravă persoană i-o luase înainte, dar e cea dintâi care va profesa.

De la bun început, conștientă de condițiile precare de viață ale clasei muncitoare, agravate și de criza economică și politică pe care Austria o traversa după Primul Război Mondial, Margarete se decide să se ocupe de locuințele sociale. Studentă fiind, după ce vizitase locuințele de la marginea Vienei, a câștigat un concurs de proiecte cu „Bucătăria locuibilă a periferiei extreme”

Analizeaza activitatea gospodinelor în marile bucătării tradiționale, subliniind disfuncționalitățile și risipa de timp și energie. Proiectează de la interior către exterior și încearcă să dea răspuns nevoilor femeilor epocii, care nu mai erau strict casnice.

Lucrează mult și n-are nici 30 de ani când se mută la Frankfurt, acceptând invitația administrației publice de a face parte din colectivul arhitectului și urbanistului Ernst May, al cărui birou de construcții e la nivelul Bauhaus de la Weimar și Dessau.

Margarete prezintă, între 1926 și 1928 prototipul unei noi bucătării, raționale și standardizate, la târgurile de profil din Frankfurt, Essen și München

Șase metri pătrați bine mobilați urmând principii ergonomice cu scopul de a economisi eforturile inutile ale gospodinelor: un scaun rotativ, un aragaz, o masă de călcat pliantă, o lustră ajustabilă, un sertar pentru resturi menajere aflat chiar sub blatul de lucru. Cureți cartofii, cu un gest hotărât dai cojile la dreapta, cad în sertar: eficiență! Sertărașe din aluminiu etichetate pentru zahăr, sare, oreș etc, containere din lemn pentru făină (ca să nu fie mâncată de molii) și blaturi de lucru în fag, rezistente la urmele lăsate de cuțite.

Concepte folosite și acum de fabricanții de mobilă!

Frankfurt Kitchen, Bucătăria de la Frankfurt, se realizează în zece mii de exemplare, instalate în noile cartiere germane.

Se căsătorește cu arhitectul Wilhelm Schütte, alături de care va călători în tânăra Uniune Sovietică, la invitația autorităților de la Moscova, ca să planifice noile orașe ale țării.Proiectează creșe, școli, spații de joacă, mobilier, bat Uniunea în lung și în lat, ba ajung cu treabă și în China și Japonia.

În 1937, situația politică internațională îi obligă pe arhitecții Schütte să ia calea exilului. În Turcia, primesc repede și de lucru: proiectează școli,între 1938 și 1940.

În timp ce revine la Viena, Margarete e arestată de Gestapo, condamnată la moarte, apoi la detenție, și închisă, în 1940, la Aichach, în Bavaria. Va fi eliberată de trupele americane abia în 1945.

Întoarsă la Viena, în 1947, primește puține proiecte publice, poate din cauza apartenenței la partidul comunist : grădinițe, două edificii rezidențiale realizate în colaborare cu soțul său de care între timp se separă.

Participă la cele mai importante congrese de arhitectură, călătorește în China și Cuba ca președintă a Uniunii femeilor democrate din Austria.

Abia în anii optzeci guvernul austriac îi acordă distincții, dintre care cea mai importantă e Crucea de Aur în semn de recunoaștere a neobositei și curajoasei activități profesionale și civile.

în 1993, Muzeul de Artă Aplicată din Viena (MAK) îi dedică o importantă expoziție antologică și publică un volum despre viața și opera arhitectei vieneze.

Politecnico di Milano, în 1996, organizează un congresso internațional și o expoziție la care participă și Margarete Schütte-Lihotzky . Da, la aproape 100 de ani, unele femei participă la congrese.

Și-a sărbătorit cei 100 de ani de viață dansând un vals cu primarul de atunci al Vienei. Ocazie cu care a declarat că i-ar fi plăcut să proiecteze o casă pentru un om bogat.

La Muzeul Naţional al Artelor Secolului XXI (MAXXI) din Roma, s-a încheiat, de curând, expoziția Arhitectura în uniformă, dedicată proiectelor din cel de-al Doilea Război Mondial, în care este evocată, în treacăt, ce -i drept, și personalitatea acestei brave femei.

Celebra bucătărie de la Frankfurt poate fi văzută la MAK (http://www.mak.at/jart/prj3/mak/main.jart?content-id=1343388632778&rel=en&article_id=1339957568483&reserve-mode=reserve)

Știu că vă frământă ceva. M-am tot gândit și eu: a stat Margarete Schütte-Lihotzky la cratiță în celebra ei bucătărie?

Am găsit pe vastul internet răspunsul arhitectei: „Adevărul e că până să fi proiectat Bucătăria de la Frankfurt, n-am condus niciodată o gospodărie, n-am gătit și habar n-aveam cum se gătește!”

V-ați fi așteptat?

Și încă ceva, în stilul tabloidelor: Margarete e un pic și a noastră: bunicul său a fost primarul Cernăuților.

poze: http://de.wikipedia.org/wiki/Frankfurter_K%C3%BCche#/media/File:Frankfurter-kueche-vienna.JPG

Margarete_Schütte-Lihotzky

6 comentarii

  1. Abia acum am descoperit seria #femeivieneze și de abia aștept să parcurg toate postările.
    Felicitări Monicăi, a scris tare frumos! 🙂

    Apreciază

  2. Nu ma asteptam sa citesc ca , daca a proiectat bucataria , a si gatit in ea :))))) Era prea „tehnica” si nu cred ca s-ar fi incadrat in tipicul femeii casnice… :)))))))
    Mi-a placut sa citesc ca a valsat la 100 de ani…precis a fost o femeie cu un spirit tanar 🙂

    Apreciază

    1. Dragă Ana, sper din toată inima că nu ai luat remarca respectivă ca pe o critică acidă. Și la o adică, chiar dacă nu a prea gătit în tinerețe, trebuie că a stat ceva timp prin bucătării, ca să-și dea seama ca se pierdea timp umblând de colo colo după ingrediente, coșul de gunoi, oale, una alta. Eu sunt o femeie tehnică și stau mult la cratiță, dar poate că doar în Mileniul III e posibilă alăturarea.
      Despre spirit, mă uimesc personaje ca ea: cum faci, după exil, închisoare, viața din alt secol, ce alte necazuri o mai fi întâlnit, să rămâi tânăr la suflet? De ar exista o rețetă!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Cred ca nu m-am exprimat corect….nu am luat-o ca pe critica,mai degraba ca pe o chestie haioasa si adevarata… 😀
        Cred ca asta a fostsi ideea acestei bucatarii: comprimarez spatiului si timpului de prin bucatarie… :)))

        Apreciază

        1. Bine că ne-am lămurit. Am văzut la aceeași expoziție un manual de anatomie pentru arhitecți/designeri. Nu știu care e programa la Arhitectură dar mi-a căzut o fisă imensă: normal că trebuie să studieze anatomie, cum să se așeze lumea pe scaune extrem de frumoase dar incomode? Revelații la muzeu, nu alta!

          Apreciază

Comentariile sunt închise.