povesti de pe drum: 48 de ore la Bucuresti

Dupa 6 luni, iata-ma in avion spre Bucuresti.

Cum mi s-a parut Bucurestiul dupa atata timp?

O sa va scriu scurte impresii telegrafice 😀 , pe care le-am postat sub forma de status pe facebook.

  • poveste din aeroport: cineva avea reteaua wifi‬ denumita „Salam Calator in Timp”
  • stiti doamnele acelea foarte elegante, din aeroporturi? pe tocuri, cu genti faine si taioare bine croite? eu nu-s una dintre ele 😀 ! adidasi rulz, blugi tot asa 😀
  • la Bucuresti‬ am avut impresia ca toata lumea pe strada e imbracata de petrecere 😀 . bluze cu volane pentru doamne, pantaloni sic, tocuri, transpareuri. camasi scortoase si fitoase pentru domni, pantofi cu bombeu stralucitor. m-am uitat si m-am mirat. e clar ca nu mai fusesem de mult acasa‬ si ma complacusem in dulcea existenta bluejeans-iana vieneza. no worries, m-am adaptat si eu rapid, mai putin cu tocurile ca, mde, varsta maica, varsta si durerile de metatarsiene sau cum le zice 😀

va urma.

10 comentarii

            1. fiecare cu ale lui. eu sunt ceea ce sunt, iar ceea ce sunt e cum m-am nascut plus ce am adunat pe drum. sau, mai bine zis, sunt si ce am devenit. iar pentru ca am stat si pe la Ploiesti mult, am si vitriol in buzunar 😀 😀 😀

              Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.