Austria · aventura · blog despre Viena · calatorii · femei vieneze · scriu despre Viena · Viena

calatoriile unei vieneze in jurul lumii: Ida Pfeiffer

Am stat sa ma intreb cum am ajuns sa scriu seria aceasta, #femeivieneze, si nu mi-am putut aduce aminte. Cu siguranta insa ea a pornit din convingerea ferma ca femeile fac lumea sa se invarta la fel ca si barbatii. Ce pacat insa ca titlurile laudative din ziare si paginile cartilor de istorie sunt dedicate aproape in exclusivitate domnilor. Stim nume de mari exploratori barbati, dar cunoastem numele vreunei mari exploratoare? Daca nu, am sa va povestesc eu astazi de o vieneza care, pe la mijlocul secolului al XIX-lea pornea curajoasa sa descopere lumea. Avea sa scrie carti ce vor deveni instantaneu bestsellers, iar publicul avea sa fie fascinat de aventurile ei!

Ida_Laura_Reyer-Pfeiffer

Ida Laura Pfeiffer, nascuta Reyer la 14 octombrie 1797 in Viena, a fost fiica unui bogat comerciant vienez. Aloys Reyer i-a acordat fiicei sale acelasi tip de educatie ca si celorlalti cinci fii ai sai. Atribute precum curajul, increderea, hotararea si rezistenta la durere au fost pilonii de baza ai acestei educatii. In gluma, tatal ii spunea Idei ca mai tarziu o va trimite la academia militara pentru a deveni ofiter. Mesele luate de copii erau frugale, in schimb intreprindeau multe activitati. Ida se imbraca la fel ca fratii sai, nu se juca cu papusi si era foarte sportiva. Pasiunea pentru calatorii i-a fost aprinsa tot in perioada copilariei, cand citea cu placere jurnale de calatorie si visa ca odata sa poata merge ea insasi intr-o expeditie.

Ida avea nou ani cand tatal sau a murit. Dupa acest eveniment, mama a incercat sa schimbe orientarea de pana atunci a educatiei Idei, fortand-o sa se imbrace in haine de fetite si sa renunte la activitatile baietesti. Rezultatul insa a fost departe de cel asteptat, caci Ida s-a imbolnavit grav.

Abia in 1810 un profesor care venea acasa a reusit sa ii schimbe opiniile si chiar sa o faca sa invete sa coasa si sa gateasca. Cei doi se indragostesc unul de altul, insa mama Idei refuza cererea in casatorie a tanarului si ii interzice fiicei ei orice contact cu pretendentul.

Dupa ce refuza un sir lung de pretendenti, Ida decide in 1820 sa se casatoreasca. Sotul sau, un avocat vaduv cu 24 de ani mai mare ca ea, pe numele sau Mark Anton Pfeiffer, din Lemberg, va pierde curand dupa casatorie toata averea, din cauza unui proces castigat, dar care ii atrasese multi dusmani. Cei doi vor incepe sa locuiasca in orase diferite, el la Lember, ea la Viena. Ida isi asuma si cresterea celor doi fii ai cuplului, pe care, dupa ce incaseaza mostenirea ramasa de pe urma mamei sale, reuseste sa ii creasca asa cum isi dorea.

Dorul de calatorii i se aprinde in urma unei vizite la Trieste. Copiii erau deja mari si cu meserii bune, sotul nu mai traia, singurul impediment in calea dorintei Idei de a vedea lumea ar fi fost banii, din care nu ii mai ramasesera prea multi. Insa, obisnuita cu putin, decide sa isi urmeze visul.

Pe 22 martie 1842, la varsta de 44 de ani, Ida isi incepe de la Viena prima sa mare calatorie, catre Palestina si Egipt. La intoarcerea in orasul natal, in decembrie al aceluiasi an, vazuse printre altele Marea Neagra, Constantinopole, Beirutul, Ierusalimul, traversase Marea Moarta, catre Damasc, Baalbek, Alexandria si Cairo. Sicilia, Napoli, Roma si Florenta sunt si ele vizitate pe drumul de intoarcere.

Povesteste toate aceste aventuri, la insistenta prietenilor si a unui editor, intr-o carte pe care o publica sub anonimat in 1843. Calatoriile unei vieneze in Tara Sfanta devine bestseller, insa Ida Pfeiffer isi asuma abia in 1956 statutul de scriitoare. Cea de-a patra editie a acestei carti ii permite in fapt sa isi finanteze viitoarele calatorii.

Islanda, Norvegia si Suedia sunt urmatoarele puncte pe care le atinge in 1845. Invata engleza si daneza, dar si cum sa foloseasca un aparat foto. La Stockholm este prezentata insasi reginei Suediei, iar la intoarcerea la Viena scrie o noua carte, Calatorie in nordul scandinav.

Prima calatorie in jurul lumii este intreprinsa de catre Ida intre anii 1846-1848. Porneste din Hamburg spre Rio de Janeiro, in Brazilia supravietuieste unui atentat, trece din Capul Horn la Valparaiso in Chile. Apoi ajunge in Tahiti, Macao, Hong Kong si Canton. In vremurile acelea, o femeie alba in partile acelea de lume era o aparitie rara, insa Ida reuseste cu succes sa isi croiasca drumul prin zone mai putin prietenoase. Prin Singapore si Ceylon ajunge in India de Sud, unde gaseste adapost la idienii bogati, care ii ofera nu numai un acoperis deasupra capului, ci si intreaga lor admiratie. In India participa la o vanatoare de tigri, care o sperie, insa nu lasa sa se vada nicio clipa frica ce pusese stapanire pe ea, atragandu-si astfel si mai mult admiratia localnicilor.

Pleaca mai departe in 1848 spre Persia si Mesopotamia, merge alaturi de caravane, viziteaza Bagdadul si ruinele de la Ninive si cele babiloniene. Armenia, Georgia, Constantinopole, Odessa si Atena se afla pe lista locurilor vizitate in drumul de intoarcere la Viena, unde ajunge chiar la finele revolutiei din 1848. Povestile adunate pe drum le transpune in trei volume intitulate Calatoriie unei femei in jurul lumii. 

La 54 de ani Ida planuia sa duca o existenta linistita, in schimb insa, pleaca in mai 1851 intr-o noua calatorie in jurul lumii. Prin Londra ajunge la Capetown, de unde se gandeste ca ar putea descoperi Africa Centrala si mai apoi ar putea pleca spre Austrialia. Pleaca insa spre Singapore, de unde ajunge in ceea ce astazi numim Indonezia. Este prima femeie alba care traverseaza insula Borneo, mergand apoi spre Java si Sumatra. Calatoria nu i se opreste aici, ci continua in California, apoi in Ecuador si Peru. Din cauza unei revolutii isi schimba planurile si se intoarce in Ecuador, de unde trece Cordilierii, apoi, la finele lunii mai a anului 1854 trece din Panama inapoi in America de Nord. Ajunge la New Orleans, vede pietele de sclavi, merge mai departe spre nord pe Mississippi, ajungand la Chicago, Marile Lacuri si cascada Niagara. New York si Boston sunt si ele vizitate, pentru ca in noiembrie 1854 sa puna din nou piciorul in Europa, ajungand la Londra. In 1856 apar si cele patru volume din cartea dedicata acestor calatorii, sub titlul Cea de-a doua calatorie a mea in jurul lumii.

Popularitatea sa atinge cote inalte la intoarcerea la Viena, astfel incat pana si revista de moda Die Wiener Elegante cedeaza insitentelor cititoarelor sale si publica o fotografie a Idei, in costum de calatorie si, desigur, cu o plasa de fluturi in mana, potrivit conceptiilor vremii.

Ida_Pfeiffer_Dauthage

Intre 1856 si 1858 calatoreste in Mauritius si Madagascar. Din cauza unor conflicte politice interne, este acuzata de spionaj in Madagascar, apoi escortata de soldati, impreuna cu alti cinci europeni, traverseaza, in ciuda febrei care o macina, timp de 53 de zile zona mlastinoasa ce duce spre coasta.  In septembrie 1857 ajunge din nou in Mauritius, de unde isi planifica indelung asteptata calatorie spre Australia. Nu mai reuseste sa o puna in practica, deoarece in februarie 1858 un nou atac de boala o determina sa se intoarca acasa, la Viena. Moare in urma unor complicatii ale malariei dobandite in Sumatra, pe 28 octombrie 1858. Volumul Calatorie in Madagascar este publicat postum de fiul sau, Oscar.

Apreciata pana si de Alexander von Humboldt, Ida Pfeiffer isi merita pe deplin locul in galeria marilor exploratori ai lumii. Dincolo de asta, ea trebuie sarbatorita ca una dintre femeile curajoase, deschizatoare de drumuri, care, prin dorinta de a sti si de a descoperi, a dat curaj si generatiilor care i-au urmat.

Anunțuri

4 gânduri despre „calatoriile unei vieneze in jurul lumii: Ida Pfeiffer

  1. Foarte interesant! Voi căuta să văd dacă există vreuna dintre aceste cărți în traducere românească. Ai atins un punct sensibil din gândirea mea: tineretul nu mai citește cărți de călătorii… Se citesc tot felul de fantasmagorii, drăguțe, nu zic, dar întâmplările din jurnalele de călătorie sunt cu mult mai interesante și captivante decât cele din școala de vrăji a lui Harry Potter, tocmai fiindcă s-au întâmplat cu adevărat. M-ai făcut să-mi amintesc cu mare drag de cărțile lui Mihai Tican-Rumano, de ”Mikluho Maklai – omul din lună”, ”Expedițiile Ra” (călătoriile lui Thor Heyerdal), ”Pe jos prin Africa”(Stanley și Livingstone), jurnalele de călătorie ale lui Marco Polo, Darwin, Afanasie Nikitin, Magellan etc.etc.etc. …

    Să ai o săptămână ușoară! ☺

    Apreciază

bun venit! hai sa stam de vorba! dar, te rog, fara spam sau vorbe urate!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s