acasa · blog despre Viena · ce mancam azi · ce mancam la Viena · culinar · miercurea fara cuvinte ca avem gura plina · obiceiuri daravele · retete culinare · scriu despre Viena · stil de viata austriac · totusi asta nu e un blog culinar · viata la Viena · Viena

painici, turte, lepinje. zi-le cum vrei si ia-le cu tine la gratar!

painici lepinje turte pentru gratar

Vremea se arata a fi draguta cu noi, de-aia am si indraznit sa scoatem gratarele in curte! In weekend, cand am iesit la alergat, am avut senzatia ca sunt vara in Romania: mirosea a gratareala la fiecare colt. Desigur, nici noi nu ne-am lasat mai prejos: am incins carbunii si hai cu legumele, hai cu  ćevapčići (ca mici romanesti n-am aici), hai cu carnita. Stiti voi, gospodareste, cum se cuvine intr-o zi de vara. Hai cu bericica, na, cum sa uit tocmai de bericica 😀 !

Si daca tot am pomenit de ćevapčići, trebuie sa va spun si ca la noi in casa a crescut in perioada asta consumul de ajvar ceva de speriat 😀 . Si de ceapa, caci toti oamenii seriosi pun langa micii astia sarbesti si niste ceapa tocata marunt. Dar ceva ne lipsea totusi: painea! Nu orice fel de paine, ci lepinja in care prin Serbia si Bosnia se mananca si pljeskavicele si ćevapii. Ieri am hotarat ca nu se mai poate asa, mai ales ca inca mai aveam o sarja de ćevapčići de pus pe gratar. Zis si facut: am insfacat planseta, sucitorul si faina si hai la treaba!

Pentru sase turtite/lepinje/painici avem nevoie de:

  • 500 grame faina
  • 1/2 cubulet drojdie proaspata sau 1 pliculet (7 g) drojdie uscata – eu folosesc drojdia proaspata, imi place mai mult
  • 250 ml apa calduta
  • 1 lingurita sare

Zdrobim drojdia intr-o canuta, ii punem o jumatate de lingurita de zahar in cap, plus vreo 50 ml lapte caldut, o acoperim cu un prosopel si o lasam sa creasca. Atunci cand s-a umflat si a inceput sa faca bule, o putem folosi.

Intr-un lighean/ vas adanc si spatios cernem faina in care am adaugat in prealabil si sarea, dupa care facem un cuib in mijloc si punem acolo drojdia. Adaugam treptat apa, framantand usor cu mana. Se va forma o coca lipicioasa, daca e prea lipicioasa mai puteti adauga cate o jumatate de lingura de faina, pana cand aluatul devine elastic, nelipicios si usor de framantat. Eu am mai framanat aluatul vreo 10 minute, prin impaturiri succesive si box  neviolent 😀 . Acoperim apoi vasul cu un prosop mai gros si lasam la dospit, la loc cald si fara curent, pana cand aluatul isi dubleaza volumul.

Formam din acest aluat sase bile (mie mi-au iesit sase, numarul cred ca poate varia in functie de cat de mari doriti painicile). Pe planseta infainata le aplatizam cu sucitorul, avand grija sa nu le facem foarte subtiri (ar trebui sa aiba undeva la mai putin de un centimetru grosime, cred) si sa nu despasim in diametru dimensiunile tigaii unde le vom coace (pentru ca presupun ca nu aveti nici voi plita de fonta, deci tigaia o sa fie salvarea 😀 ).

Dupa ce avem toate turtele formate, incingem tigaia, uscata, fara ulei sau altceva. Eu am folosit doua tigai, pentru eficienta. Si pentru ca am multe tigai in casa 😀 .

Trei dintre turtite le-am uns pe o parte cu un pic de ulei din acela in care se tin rosiile uscate, am vrut sa vad daca vor capata o alta savoare. Nu am fost dezamagita. Va recomand insa, daca vreti sa incercati si voi, sa le coaceti pe cele simple separat. Iar pe cele unse cu ulei sa le coaceti intai cu fata unsa in jos, pentru o coacere uniforma.

O sa vedeti ca nu e mare filosofie, o sa observati usor cand puteti sa le intoarceti de pe o parte pe alta, pentru ca aluatul reactioneaza tare frumos. Oh, si cand se umfla un pic e tare grozav! Cele unse cu ulei au tendinta de a se „bronza” mai mult decat cele simple, dar nu e motiv de panica 😀 !

Cand le coceam nu imi venea decat asta in minte: es duftet nach Sommer! Miroase a vara! Si a grane si a camp. Dincolo de experienta gustului (caci, desigur ca prima turtita am mancat-o calda, fierbinte cat sa imi frig si limba si degetele, cu o bucata de telemea. Ca la bunica 😀 !), experienta olfactiva a coacerii painicilor astora este ceva memorabil, care te prinde si te face sa mai vrei! Pentru mine a fost si o calatorie de suflet, din bucataria bunicii din Romania, pana pe strazile din Novi Sad si Belgrad, ajungand acum in casa mea din Austria: sa mai zica cineva ca un aluat e doar un aluat, si nu o poveste!

La cina desigur ca le-am rupt, cat sa deschidem un buzunarel si sa punem acolo ćevapii 😀 . Ca asa suntem noi, multikulti 😀 !

Ii multumesc Violetei Postolache pentru inspiratie, iar voua va doresc pofta buna, Mahlzeit si prijatno!

painici pentru gratarpainici turte lepinja

 

Anunțuri

2 gânduri despre „painici, turte, lepinje. zi-le cum vrei si ia-le cu tine la gratar!

bun venit! hai sa stam de vorba! dar, te rog, fara spam sau vorbe urate!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s