am fost acolo · calatorii prin Europa · ce mancam azi · culinar · fotografie · totusi asta nu e un blog culinar

un restaurant primitor ca sufrageria bunicii, la Vilnius

Mykolo 4 restaurant in Vilnius

Nu stiu daca si voi va doriti experiente culinare deosebite cand calatoriti, stiu insa precis ca eu mi-am dorit mereu sa ratacesc pe stradute si, dintr-o data, sa imi apara in fata un restaurant… sa zicem ca in povesti. Povesti gastronomice, desigur :D. Lucrul asta s-a intamplat rar spre deloc, asa ca aproape ca pusesem dorinta asta in sertarasul cu „abureli de pe bloguri si alte intamplari”. La Vilnius insa, intr-una din seri, cand cautam mai mult sau mai putin hamesiti un loc unde sa infulecam si noi ceva – cu standarde destul de joase, marturisesc, pentru ca eram dupa o zi de colindat si rupt picioarele pe diverse drumuri cu piatra cubica, unul din momentele acelea cand nu iti pasa daca e un restaurant fancy sau o bodega la margine de cartier, important e sa aiba mancare buna si bere rece 😀 . Ah, da. Eventual si un desert sub forma unei prajituri de care-o fi 😀 .

Eh, si cum mergeam noi asa (oarecum) fara de tinta, dar cu tel precis 😀 , gasim primul restaurant care ne face cu ochiul. Intram, abordam politicos usiera, care se uita acru la noi si ne zice: este coada. Ne uitam in stanga, ne uitam in dreapta, nu vedem coada. Si, oricum, coada la restaurant? Pai, ce, o fi singurul din oras? Stanga-mprejur pe calcaie si directia – din nou – fara de tinta. Vad un graffiti, stai sa fac o poza, vai, dar uite straduta aia, am uitat de foame pentru cateva momente. Dar pentru ca vanatoarea de graffiti nu e niciodata inutila 😀 , din scrijelitura pe pereti in scrijelitura pe pereti ajungem in fata unei case vechi, pe frontispiciul careia scria Mykolo 4. Un gang ducea intr-o curte interioara, am intrat sa vedem ce se ascunde acolo. Si-am tras cu ochiul si in restaurant, pe usa deschisa. Decorul era atat de prietenos, incat am decis sa ramanem acolo la cina.

O cina minunata, in sufrageria bunicii, asa a fost. Muzica in surdina, mancare buna, buna, servire impecabila, o atmosfera romantica si relaxata, preturi rezonabile – caci Vilniusul nu ni s-a parut neaparat ieftin nici el.  Am mancat o supa de ciuperci de padure, cu galuste umplute cu miel. La felul principal am ales porc in foietaj, cu para fiarta in sos de vin de Madeira, respectiv caprioara cu cicoare, morcovi glazurati si sos de portocala si Porto. La desert am zis ca e musai sa incerc inghetata de pastarnac, cu gem de zmeura si crumble de alune de padure si bine am facut! Cele mai delicate si proaspete arome si-au dat intalnire in farfuria aceea, si cred ca am sa visez multa vreme de acum incolo la minunatia asta de inghetata.

Ca preturi, supele costa 5 euro, la fel ca deserturile, iar felurile principale incep de la 13 euro. Despre vin prefer sa nu zic nimic, mai au de lucrat la acest capitol 🙂 . Insa daca ajungeti la Vilnius si va doriti o cina care sa va mearga la suflet, faceti-le o vizita oamenilor astora!

Mahzeit si pofta buna!

(pentru a vedea pozele la dimensiune mai mare, clic pe oricare dintre ele)

Anunțuri

Un gând despre „un restaurant primitor ca sufrageria bunicii, la Vilnius

bun venit! hai sa stam de vorba! dar, te rog, fara spam sau vorbe urate!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s