acasa · imagini din Viena · notite vieneze · of of mai mai · opinii strict personale · Viena

călător, căutător

Toti, dar absolut toti (oh, tu, dulce condescendenta care ma impinge sa spun asta!) cautam ceva magic in toate calatoriile pe care le facem. De suntem calatori aflati la inceputul carierei, ori de suntem calatori cu paginile pasapoartelor pline de stampile, cu totii ne dorim sa descoperim acel ceva. Ca e vorba de un moment special, ca e vorba de un loc aparte, vrem magicul si vrem, eventual, sa il putem lua cu noi acasa. Vrem sa il afisam mai apoi intr-o vitrina, la loc de cinste, vizibil, ca sa il putem arata prietenilor: vezi? Am gasit magicul!

Uneori, magicul ne apare sub forma de obiecte. O statuie de ici, un sal misterios de colo, sau, si mai comercial, un magnet de frigider de ici, o cana de ceramica de colo. Desigur, magicul poate fi si comestibil: condimente, biscuiti, ori chiar salam, sunca sau vreo sticla cu vin. In acest din urma caz, al magicului de mancare, e chiar mai usor sa il luam cu noi si sa il asternem apoi in fata prietenilor.

Dar cand ramane magicul cel mai magic? Atunci cand il impartim cu ceilalti, ori atunci cand il tinem numai pentru noi? Am auzit diverse opinii cu privire la acest lucru. Unii sustin ca, atunci cand este atins de egoism, magicul dispare ca prin… farmec. In locul lui ramane doar o carte postala prafuita, al carei scris nici macar nu mai este lizibil, caci s-a varsat pe el un pahar cu apa. Pana si fotografia, odata lucioasa, e acum scorojita si, orice ai face, oricat te-ai stradui, nu mai ai cum sa ii readuci stralucirea de la inceput. Magicul nu dispare cu totul din viata ta, insa, iar asta e vestea buna! Trebuie insa sa iti faci din nou bagajele si sa pleci in cautarea lui, in alt loc, reverberand de alte ecouri.

Exista insa si voci care spun ca atunci cand scoti magicul din cochilia lui si il expui privirilor curioase ale lumii, el se inchide in sine insusi. Prea multe maini lacome care vor sa il atinga, prea multe urechi curioase care vor sa ii auda povestile, cand el, magicul, voia sa iti spuna doar tie o intamplare. Sau poate doua, daca aveai noroc, cu siguranta insa nu mai multe, nu, nu, caci si povestile au izvorul lor, ce seaca daca adapa prea multe suflete. Asa ca, daca vrei sa te bucuri de magic, atunci cand il gasesti, tine-l ascuns, numai pentru tine. Pune-ti din cand in cand urechea langa cochilia lui si asculta-i susurul. Nu-l trage de limba prea des, lasa-l sa-ti povesteasca ce vrea el, cand vrea.

Mai exista si alte voci care sustin ca, odata gasit, magicul e al tau si doar al tau, nimeni nu ti-l poate lua, nimeni nu-l transforma din magic in tinichea. Poti sa-l tii pentru tine, dar poti si sa il impartasesti cu lumea, cand vrei tu si de cate ori vrei tu. Si-abia asa vei face parte dintre cei privilegiati si generosi, care au avut norocul sa intalneasca magicul, sa-l recunoasca si sa il imparta cu ceilalti, aducandu-le bucurie.

Tu, calatorule, ai gasit magicul? Si daca l-ai gasit, ce ai facut cu el?

de ce calatorim

Anunțuri

bun venit! hai sa stam de vorba! dar, te rog, fara spam sau vorbe urate!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s