cand ati scris ultima oara o felicitare de Craciun?

Mi le aduc aminte si acum: conturul desenat cu un Rotring negru, culorile lucioase adaugate in contur cu pensula. Bulgarii de zapada imi imaginam mereu ca-s facuti cu tubul de pasta de dinti, dar nu, erau si ei facuti cu vopseluri de pictat. Iubeam felicitarile alea, desi pe atunci nu stiam ce inseamna hand made. Dar emanau un aer de autenticitate si inefabil care le facea pretioase, care le facea conforme cu anotimpul. In vremurile in care ne minunam in fata fiecarui ambalaj de ciocolata mai stralucitor, mie imi placeau niste felicitari de Craciun desenate stangaci.

Acum cativa ani mi-am promis ca am sa reincep sa trimit oamenilor felicitari. Am facut asta un an, apoi al doilea. Apoi m-am descurajat: ba nu ajunsesera, ba destinatarii reactionasera ca in fata unei extravagante lipsite de bun-simt, ori nu zisesera apoi nici macar un multumesc firav la adresa gestului meu. M-am gandit ca poate o felicitare a devenit o intruziune neplacuta, asemanatoare cu autoinvitatiile la o petrecere sau la masa de Craciun. Si-atunci am incetat sa mai trimit cartonasele colorate, ascunse in plicuri albe.

Cumva, insa, gestul meu a prins radacini prin alte case, asa ca acum au inceput deja sa curga in cutia mea de scrisori plicurile. Le deschid cu bucurie de fiecare data, sa vad cine a scris, ce a scris si ce imagine idilica se va ivi din plicurile timbrate festiv. Uneori insa, intr-un plic se ascunde nimic altceva decat un spam analog: orice producator, de orice, iti trimite o invitatie sa mai cumperi si de la el ceva. Plicurile astea le deschid si-apoi le transfer rapid in tomberonul special pentru hartie. Nu inainte insa de a ma uita cu atentie la timbrele pe care le poarta. E o mica pasiune asta, ramasa din copilarie. Ieri am descoperit asta:

felicitari-de-craciun
pe timbru e scris un vers din Stille Nacht 🙂

Voi scrieti felicitari? Primiti? Va plac, ori le ignorati?

Anunțuri